Travertinul italian se caracterizează printr-o structură poroasă, vacuolară, cavernoasă, în mare parte datorită golurilor lăsate de plantele bazinelor, care, după ce au fost încorporate de incrustările calcaroase, au dispărut prin descompunere. Soiurile mai ușoare și mai cavernoase sunt denumite în mod obișnuit piatră de burete, sau burete, și tuf de calcar.